Semestrul asta am avut la facultate un curs numit “STD”. Nu, nu este ceea ce credeti, inseamna “Sisteme Tolerante la Defecte”. Totusi, abrevierea are o cu totul alta rezonanta in engleza :D

Am auzit ca la electronica au un curs de “BDSM”. Ma intreb la ce facultate o fi cursul de “MILF”. Poate pe la ASE? :D

“Interfete evoluate”, o materie foarte controversata la anul 5. Controversata mai ales datorita proiectului despre interfete web, proiect care a declansat o adevarata psihoza in randurile studentilor.

Dar nu despre proiect am sa vorbesc acum, ci despre teme. Mai exact, despre enunturile temelor. Care au fost care mai de care mai ambigue si lacunare - lucru nu tocmai iesit din comun pentru facultatea noastra.

Totul a pus capac cu enuntul temei 4, pe care il voi reproduce mai jos (accentuarea imi apartine):

Consideram o aplicatie care cauta prin loguri de instant messaging ale unui utilizator persoane sau discutii. Utilizatorul poate efectua o cautare sau poate configura aplicatia. In momentul efectuarii unei cautari utilizatorul alege niste cuvinte cheie sau poate alege o cautare avansata in care poate specifica pe langa cuvinte si intervalul de timp sau tipul de loguri prin care sa caute (default cauta prin toate) Logurile pot fi de mai multe tipuri - skype, msn, yahoo, irc, … Aplicatia are un spatiu de configurare unde utilizatorul isi alege ce tipuri de instant messaging foloseste si specifica datele necesare cautarii pentru fiecare(path, username, parola - optional); tot aici utilizatorul isi alege cate rezultate sunt intoarse. Dupa efectuarea cautarii rezultatele sunt intoarse si utilizatorul poate vizualiza rezultate, sau poate alege o noua cautare. Rezultatele sunt prezentate astfel incat utilizatorul sa poata identifica rapid cine au fost interlocutorii, topicele de discutii, cand a avut loc discutia si in ce mediu de messaging; se cere sa se implementeze interfata pentru aceasta aplicatie. interfata trebuie sa functioneze si sa intoarca rezultate fictive si respectiv mesaje de eroare unde este cazul.
Interfata poate fi construita intr-un limbaj de programare la alegere (html+js, xul+js, c#, java, python, php, flash…)

Ati inteles ceva? Nici eu. De cate ori a trebuit sa recititi pana sa va faceti o idee vaga despre ce vrea sa spuna? Sau, de cate ori ati citit pana v-ati pierdut rabdarea?

Nu stiu cine a scris enuntul, dar am impresia ca nu a invatat de existenta semnelor de punctuatie sau de cum se folosesc aliniatele. De articole hotarate si nehotarate nu mai vorbesc.

Trecand peste faptul ca din prima propozitie nu se intelege nimic, nici celelalte nu sunt mai presus. In mod normal, ideile dintr-un text se separa intr-un anumit fel: prin liniute, “bullet”-uri, aliniate, spatii etc. Nu si la “Interfete Evoluate”. Iar daca mi-as dori separarea datelor de cerinte, cred ca as cere prea mult.

Stau si ma intreb, ce sa deduc din astfel de enunturi? Cum sa NU ma exprim? Mai mult decat atat, stau si ma minunez cum toate acestea se intampla la un curs de “Interfete Evoluate“.
Este ca si cum un curs de chirurgie ar fi predat de un macelar.

O metrica des folosita pentru evaluarea unei institutii de invatamant superior este numarul de articole si lucrari stiintifice publicate in decurs de un an. Avantajul este ca poate fi aplicata aproape oricarui profil, fie el tehnic sau nu.

Pentru facultatile tehnice, o alta metrica ar putea fi numarul certificarilor recunoscute de industrie, obtinute de studenti sau cadre didactice, intr-un anumit interval de timp (sau chiar cumulativ). Avantajul ar fi ca estimeaza mai bine legatura dintre mediul academic si industrie, mai ales in cazul in care companiile se implica activ in mediul academic (vezi Cisco, Microsoft, Google etc.).

Cand vine vorba de facultatea noastra, lucrurile stau destul de bine, cel putin in cazul certificarilor Cisco: eu stiu 4 CCIE (studenti sau absolventi), cam tot atatia CCNP si peste 30 de CCNA. Din pacate, nu am idee cum stam la alte certificari (Microsoft, Sun, Oracle, Red Hat).

Ar fi interesant sa facem o centralizare a certificarilor obtinute de studentii, absolventii si cadrele didactice din facultate. Chiar sunt curios ce ar iesi, si poate tragem si niste concluzii din rezultate. Ce ziceti, punem umarul?

Mai exact din Politehnica. Si cine zicea ca facultatea nu ne largeste orizonturile? ;)

Se pare ca oamenii de IT se descurcau in acest domeniu cu mult inainte de aparitia site-urilor de torrenti, a interfetelor web, a standardului JPEG sau HTTP. Chiar si inainte sa apara monitoarele VGA.

Spuneam intr-un post anterior ca am gasit in Lada niste floppy disk-uri de 5” (mai corect 5 1/4”) cu poze “deocheate”. Ei bine, iata-le:

“assf**k.mac”, “orgy.com”, “busty2.mac” sunt doar cateva titluri “delicioase”.

Ma intreb cine anume din facultate se indeletnicea cu astfel de materiale? Sau poate ca n-as vrea sa stiu :D

Mai toti zicem ca facultatea noastra n-are. Ei bine, hai sa ne inveselim putin, si sa vedem ca facultatea noastra totusi are. Ce anume? Facultatea are un /dev/null! Si care functioneaza!

Nu stiu daca ati observat un obiect destul de straniu, la parter, chiar in dreapta scarilor care urca in ED. Eu l-am observat inca din anul I si l-am botezat simplu: Lada. Pentru ca are multe din insusirile unei lazi: este mare, de lemn, un pic subreda si se inchide cu un capac.

De curand, odata cu renovarea, Lada a fost mutata afara, in fata intrarii in ED. Dar inca functioneaza la capacitate maxima.

Iata si cum: in mod regulat, Lada este umpluta cu diverse materiale, in principal papetarie sau rechizite obosite. Cateodata, chiar si cu medii de stocare optica. Se umple ce se umple, si la un moment dat, tot continutul ei dispare in mod misterios. Dupa care ciclul se reia. De ani de zile, Lada este un adevarat /dev/null al facultatii.

Multe si variate lucruri a inghitit Lada de-a lungul vremii. Sa va zic doar ce stiu eu:

• legitimatii de la examenul de admitere (cu nume si poza!);
• “lucrarici” la DCE;
• examenele finale ale grupei mele la Programarea Calculatoarelor;
• referate la MESM;
• lucrari de diploma mai vechi de 5 ani (da, si ale noastre tot acolo vor ajunge);
• manuale de matematica de clasa a II-a;
• un bilet de avion Bucuresti - Moscova pe numele unui anume Mircea Petrescu + o harta cu Moscova;
• floppy-uri de 5”, cu imagini deochiate in ASCII art;
• cutii de procesoare;
• cutii de tastaturi;
• contracte de studii incomplete;
• coperti de caiet studentesc;
• un mouse cu bila si interfata seriala stricat;
• cartele perforate.

Daca imi mai amintesc ceva, mai completez lista :D

Mie personal imi place Lada, si sper sa fie lasata in functiune si dupa finalizarea renovarii. Altfel am ramane si fara /dev/null in facultate.

Am citit pe Planeta CS un articol despre relatia asistent-student. Hai sa-mi spun si eu oful.

Anul acesta sunt asistent la RL (Retele Locale), anul trecut si acum doi ani am tinut USO. Acelasi sistem, cam aceeasi echipa, doar alta materie. Deci experienta USO poate fi comparata din multe puncte de vedere cu experienta RL.

In primul an de USO, laboratorul era ghidat in mare parte de asistent, in mare parte prin indicatii orale si scrise la tabla. Adica: “dati comanda cutare”, “instalati pachetele x, y, z”, “editati fisierul w”.

Avantaje:

• nivelul ridicat de interactiune intre asistent si studenti;
• posibilitatea discutiilor si explicatiilor mai amanuntite.

Dezavantaje:

• Cine vroia sa invete, invata, cine nu, sa facea ca lucreaza;
• Era destul de greu sa evaluezi in mod precis si uniform studentii.

De anul trecut, la USO, si de anul acesta, la RL, s-a trecut la un alt sistem: laboratoare “task-based”. Adica: exista un site cu laboratoarele, iar fiecare laborator inseamna aproximativ 50 de task-uri, grupate in cateva sectiuni. Task-urile sunt de obicei foarte punctuale.

Se presupune ca studentii citesc de acasa suportul, apoi fiecare rezolva, independent, in laborator, cele 50 si ceva de task-uri. Asistentul nu prea mai are multa treaba, decat sa se plimbe printre studenti si sa noteze unde a ajuns fiecare. (Asta nu inseamna ca asistentii nu mai au ce face: laboratoarele se pregatesc inainte de inceperea semestrului, la fel si testele grila si temele de casa.)

Avantaje:

• aceleasi task-uri de laborator pentru toate grupele;
• precizie foarte mare in evaluare (poti sa le calculezi punctajul si cu 3 zecimale daca vrei);
• Fiecare lucreaza in ritmul sau.

Dezavantaje:

• Interactiune redusa intre asistent si studenti;
• Numarul de task-uri poate fi uneori intimidant;
• Nu prea mai e timp de explicatii, deoarece asistentul trebuie mai mereu sa verifice studentii;
• Cine vrea sa invete, invata, cine nu, nu.

Evident, ambele metode au si parti bune si parti rele. Intrebarea e, daca le punem in balanta, care metoda are randament mai mare pentru studenti? Care ii face pe studenti sa asimileze mai multe cunostinte si mai eficient?

Fata de prima metoda, unii studenti ziceau ca nu este deloc “challenging”, ca nu pot fi evaluati in mod obiectiv. Intr-adevar, daca existau niste studenti mai slabi, asistentul statea sa le explice, iar altii se plictiseau.

Despre a doua metoda, unii studenti zic ca este prea “nazista”. Prea multe task-uri, punctare la zecimala. Altii se plang ca sunt atat de multe task-uri incat nu mai invata nimic, ci doar dau niste comenzi ca robotii. Parerea mea este ca pentru studentii buni, metoda asta e mai buna: pot lucra in ritmul lor, nu asteapta dupa nimeni. Cei mai putin buni, insa, nu prea mai beneficiaza de ajutorul asistentului, ci au la dispozitie doar cartea de laborator.

Cam asta ar fi in mare cele doua viziuni, intitulate sugestiv de mine “mura in gura” si “biciul pe spinare”. Ar mai fi multe de spus, dar incercati sa va puneti in cele doua situatii, atat ca asistent, cat si ca student. Spre care s-ar inclina balanta voastra?